" Uneori , din întâmplare numai , îl întâlnesc . Se oprește , se uită la mine , îmi vorbește . Dar nu mai spune niciun cuvânt din cele ce-mi sunt necesare ca aerul și apa . Nu-mi da nicio privire din cele ce mângâie . Privirile noastre ! Se uită la mine și nu mă vede . Nu mă întreabă dacă mi-e prea cald sau prea frig , nu-i pasă că mă zbat printre străini , că mi-e necesar ca și mai înainte umărul lui . " ( Cella Serghi - Cartea Mironei )