" - Îl iubești ? (...) - Da , răspund vrăjită , într-un zâmbet în care se topesc toate bucuriile lumii . Mi-e drag ... - Nu mai ai ochi ? - Ba da . Dar îl văd doar pe el . - Și îți ajunge ? - Da , îmi ajunge . (...) - Și cu ce vezi cerul , copacii ? - Cu ochii lui ! - Și cu ce simți zăpada , cum știi cât de proaspătă e , și de rece ? - Cu mâna lui ! - Și când ți-e sete ce faci ? - Îl sărut . - Și când vrei să-ți înmoi buzele în apa limpede , bună ? ... - Apa o simt cu buzele lui . - Nu-ți place să pășești singură , să simți asfaltul elastic , viu , sub pașii tăi ? - Îi simt umărul alături și , lipită toată de el , mă simt legănată de arcurile pașilor lui . " ( Cella Serghi - Cartea Mironei )