" Cu ochii deschiși , lucidă în cele mai intime clipe , îl priveam (...) . Voiam și eu să-l cunosc , dar altfel , cu mintea . Era al meu ... Bucuria de a fi în brațele lui , mulțumirea de a mă simți stăpâna acestui om (...) tânăr , puternic , (...) era știrbită de nesațul de a înțelege tot ce era dincolo de clipa prezentă . M-am lipit de el , toată ca prin piele să se producă osmoza pe care mintea o cerea . " ( Cella Serghi - Cartea Mironei )