" Se poate să fiu atât de fericită și el să nu știe nimic ? Se poate ca el să fie străin și sufletul meu să-și strige în singurătate fericirea asta care-mi este dată de el ? Ce-i pot spune ? Nu-i pot spune nimic . Poate voi muri înainte de a putea vreodată să-i spun că , de când l-am întâlnit , am fost fericită , fericită cum n-am mai fost niciodată . Îmi pare că fericirii ăsteia nu-i lipsește nimic , absolut nimic . De fapt , nici nu-mi pasă că el nu știe . Nu este necesar să știe . Nu ar adăuga nimic la fericire . Mâine , nu știu , dar azi e suficient atât . " ( Henriette Yvonne Stahl - Pontiful )