" Îmi este teamă că dragostea mea e pentru totdeauna , că a fost întotdeauna și că așa voi muri , iubindu-l și că așa mă voi naște iar , iubindu-l și recunoscându-l imediat , și că el niciodată nu mă va iubi așa cum îl iubesc eu . Apoi tot , eu îmi spun dar dacă ce simt acum este o nebunie și deodată mă voi trezi că mi-a trecut , după ce mă voi fi purtat așa încât acest om să nu mai poată trăi fără mine ? Tu înțelegi că , dacă iubești atât de violent , când îți trece nu poate fi indiferență , ci repulsie chiar ... " ( Henriette Yvonne Stahl - Pontiful )